„Denied boarding” sau refuzul de îmbarcare a pasagerilor de către operatorul de zbor. Abuz sau nu?
Trimiterea preliminară C-238/22 | LATAM Airlines Group Curtea, în data de 26 Octombrie 2023 a emis o hotărâre de interpretare obligatorie pentru instanțele de judecată ale statelor membre ale Uniunii Europene, prin care a stabilit cu caracter general și obligatoriu faptul că persoanele care nu reușesc să se îmbarce în avion datorită refuzului de îmbarcare al operatorului de zbor, au dreptul la o compensație chiar dacă nu s-au prezentat la înregistrare și chiar dacă au fost informați despre acest refuz de îmbarcare cu cel puțin două săptămâni înainte de ora de plecare prevăzută a zborului.
De ce este importantă această decizie?
Având în vedere faptul că persoana fizică dispune de o serie lărgită de drepturi în calitate de consumator al serviciilor de transport aerian, operatorii de zbor deseori încearcă să se sustragă răspunderii pe care o au în fața consumatorilor. Drepturile acestea sunt prevăzute în acte normative atât naționale, cât și acte normative europene.
Spre exemplu, Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor, prevede o serie de drepturi în privința compensării prejudiciului adus persoanei căruia îi este refuzată îmbarcarea la bordul aeronavei.
Astfel că Decizia Curții vine și rezolvă o situație juridică interpretabilă din punct de vedere al conflictelor de prevederi care pot apărea în anumite circumstanțe, și anume în situația în care înainte cu cel puțin două săptămâni, operatul de zbor comunică pasagerului că acestuia îi este interzis să îmbarce aeronava cu care acesta ar fi trebuit să călătorească (inclusiv în cazul în care acesta își rezervase și locul).
- Care este efectul?
Rezolvarea chestiunii de compensare a prejudiciului adus consumatorului de servicii de transport aerian, stabilește în mod imperativ faptul că eventuala comunicare din timp a refuzului de îmbarcare a pasagerilor la bordul aeronavei (în speță aceștia fiind niște consumatori de servicii de transport), nu este de natură să paralizeze obligația de compensare a serviciilor (prin refuzul de îmbarcare) pe care clientul le poate obține datorită dreptului de compensare prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului.
Argumentul care fundamentează această soluție este următorul: „ … în cazul unui refuz la îmbarcare anticipat, compensația pentru refuzul la îmbarcare este datorată chiar dacă pasagerul în cauză nu s-a prezentat la înregistrare. Astfel, atunci când operatorul de transport aerian l-a informat în avans că va refuza să îl lase să se îmbarce împotriva voinței sale pentru un zbor pentru care acest pasager dispune de o rezervare confirmată, cerința de a se prezenta la înregistrare ar fi o formalitate inutilă.”.