Credit de nevoi personale de 50.000 de lei: acțiune respinsă ca prescrisă, în apel

Într-un litigiu purtat pentru un credit de nevoi personale de 50.000 de lei, echipa Sabău Avocați a obținut, în apel, respingerea acțiunii ca prescrisă. Pretenția fusese admisă împotriva clientului nostru în primă instanță. Instanța de apel a schimbat în tot acea sentință, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins și cererea societății de obligare a clientului la plata cheltuielilor de judecată. Soluția este definitivă.

Contextul dosarului

Clientul nostru, persoană fizică, încheiase cu o instituție de credit un contract de credit de nevoi personale în cuantum de 50.000 de lei. După un timp, plata sumei a fost cerută în instanță de o societate de recuperare a creanțelor, pe calea dreptului comun. Apărarea pe care am construit-o a avut două paliere: prescripția dreptului material la acțiune și nulitatea absolută a unor clauze contractuale, pentru caracterul lor abuziv.

Prima soluție a fost nefavorabilă

Judecata în primă instanță s-a încheiat în defavoarea clientului nostru: excepția prescripției, invocată prin întâmpinare, a fost respinsă, iar acțiunea a fost admisă. Pentru orice parte, o astfel de sentință pare punctul final al discuției. În realitate, era abia jumătatea drumului.

Apelul nu este o formalitate, ci o nouă judecată

Potrivit art. 476 alin. (1) din Codul de procedură civilă, apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanța de apel statuând atât în fapt, cât și în drept. Nu este, așadar, o simplă verificare formală a sentinței, ci o rejudecare a cauzei, în limitele a ceea ce s-a cerut și s-a invocat în fața primei instanțe. Iar art. 480 alin. (2) din același cod îi permite instanței de apel ca, în caz de admitere, să schimbe în tot hotărârea atacată. Exact acest lucru s-a întâmplat în dosarul nostru.

Apărările

• Prescripția dreptului material la acțiune. Termenul general de prescripție este de 3 ani (art. 2517 din Codul civil) și începe să curgă de la data la care titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască nașterea lui (art. 2523). Am susținut că, la data sesizării instanței, acest termen era de mult împlinit, astfel încât creanța nu mai putea fi valorificată în justiție.
• Nulitatea absolută a unor clauze abuzive. Potrivit art. 4 din Legea nr. 193/2000, clauza care nu a fost negociată direct cu consumatorul este abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi, creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe. Art. 6 din aceeași lege prevede că asemenea clauze nu produc efecte asupra consumatorului. Am cerut constatarea nulității absolute a clauzelor pe care se întemeia suma pretinsă.

Un detaliu care decide dosare: prescripția se invocă în primă instanță

Art. 2513 din Codul civil spune că prescripția poate fi opusă numai în primă instanță, prin întâmpinare sau, în lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate. Iar art. 2512 interzice instanței să aplice prescripția din oficiu. Consecința este dură: o apărare care nu a fost formulată la timp nu mai poate fi adusă în apel, oricât de întemeiată ar fi.

În acest dosar, excepția fusese invocată la termen, prin întâmpinare, chiar dacă prima instanță a respins-o. Tocmai de aceea instanța de apel a putut să o reanalizeze și să o admită. Soluția favorabilă din apel a fost posibilă pentru că apărarea fusese așezată corect încă de la primul act de procedură.

Soluția instanței de apel

Instanța de apel a admis apelul clientului nostru, a schimbat în tot sentința primei instanțe și, admițând excepția prescripției, a respins acțiunea ca prescrisă. A respins totodată și cererea societății privind cheltuielile de judecată. Soluția este definitivă, ceea ce înseamnă că suma pretinsă nu mai poate fi obținută în justiție de la clientul nostru.

Ce reținem din acest dosar

Prima soluție nu este, de regulă, și ultima. Circuitul judiciar are mai multe etape, iar apelul este o cale de atac devolutivă, care rejudecă fondul. O sentință nefavorabilă nu înseamnă că dosarul s-a terminat, ci că argumentul trebuie dus mai departe, în fața unei alte instanțe și cu o altă perspectivă asupra aceluiași material probator.

În egală măsură, dosarul arată cât de important este obiectul dedus judecății și modul în care este el delimitat de la început. Apelul rejudecă ceea ce a fost supus primei instanțe; el nu poate repara o apărare care nu a fost formulată niciodată. Încrederea în a doua etapă are sens doar dacă prima a fost tratată cu toată seriozitatea.

Dacă ați primit o citație, o somație sau o notificare de plată pentru un credit vechi, prima întrebare utilă nu este cât se cere, ci de când se cere. Programați o discuție și verificăm împreună dacă dreptul la acțiune mai este în termen și ce clauze din contract pot fi contestate.

Notă. Prezentarea este anonimizată: părțile, instanțele, numărul dosarului, datele și elementele de identificare a contractului au fost omise. Materialul are caracter informativ și de prezentare a experienței profesionale; nu constituie consultanță juridică pentru o situație individuală, iar soluțiile pronunțate depind de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze.